Chindia Târgoviște a promovat în Liga 1 și a fost premiată duminică, în fața propriilor suporteri, obținând titlul de campioană a ligii secunde. Este o performanță extraordinară pentru oraș. Chindia a fost prezentă ultima oară în elita fotbalului românesc în sezonul 1997-1998, la finalul căruia a retrogradat în Liga 2. La 21 de ani distanță, echipa noastră de suflet revine meritat printre cele mai bune echipe de fotbal din țară. A fost un sezon fantastic pentru jucătorii noștri care și-au demonstrat valoarea, ambiția, determinarea și dorința de a evolua în Liga 1. Ca niște adevărați profesioniști, aceștia au șters cu buretele episodul cu Voluntari, de anul trecut, și s-au montat exemplar într-un sezon care se anunța infernal. Chindia a întâlnit adversari puternici, echipe de tradiție din orașe mari, cu o istorie impresionantă în spate. Dar a rezistat și a demonstrat că e mai bună! Totul a fost posibil și datorită tehnicianului nostru Viorel Moldovan, fost component al Generației de Aur. Un antrenor dedicat și profesionist, un părinte pentru jucătorii săi.
În viitorul sezon al Ligii 1, care va debuta pe 14-15 iulie, Chindia își va disputa meciurile de acasă la Mioveni. Totuși, primarul orașului, Cristian Stan îi asigură pe suporteri că lucrările de reabilitare ale stadionului vor debuta până în luna septembrie.
Iată ce a spus edilului șef al orașului pe pagina sa de Facebook:
”(…) Primaria Targoviste va incepe lucrarile de reabilitare a stadionului “Eugen Popescu” cel tarziu in septembrie, urmand ca acestea sa dureze cel mult 12 luni. Referitor la posibilitatea constructiei anterioare a unui stadion, precizez ca este putin probabil ca echipa sa fi putut promova in Liga 1, daca nu s-ar fi jucat la Targoviste, in conditiile reabilitarii stadionului. Daca performanta istorica a promovarii echipei noastre favorite in Liga 1 reprezinta un moment unic in aproape un sfert de secol, reabilitarea stadionului reprezinta prima interventie care vizeaza modernizarea acestei baze sportive, din ultimii aproape 50 de ani, fiind foarte greu de acoperit, in numai 2-3 ani, deceniile de nepasare fata de soarta echipei de fotbal si fata de stadion. (…)”
